Falimentul controlat al Greciei... Se pregăteşte România

Azi Grecia trăieşte din mila Europei ... la fel şi România! Acest articol e o analiză comparată care ne arată ce ne asteaptă peste 2-3 ani:

Toată lumea se uită cu stupefacţie cum a ajuns Grecia, o ţară a Uniunii Europene şi cu moneda euro, un "cadavru în putrefacţie", care este lăsat să falimenteze controlat pentru a nu dărâma tot sistemul financiar european. Practic Grecia trăieşte din mila Europei şi treptat s-a predat comisarilor financiari europeni. Grecia nu mai are brand de ţară, iar investitorii nu mai au încredere în ea. Cât poţi să trăieşti, ca economie şi ţară, numai din reducerea tarifelor în turism şi din austeritate? Pentru a vedea unde a ajuns Grecia trebuie să ne uităm la parcursul ei din ultimul deceniu în care toată clasa politică elenă s-a înfrăţit cu lumea afacerilor devalizându-şi propria ţară. Banii Greciei sunt în conturile din străinătate.

Este România împinsă pe acelaşi drum de liderii săi politici actuali? Extrapolaţi datele statistice actuale şi combinaţi-le cu înfrăţirea politică şi economică de la noi...

Acum un deceniu Grecia a intrat în zona euro, iar liderii ei politici au deschis sticlele de şampanie. Atunci, Grecia a beneficiat de un "wild card" din partea Europei ca să nu fie lăsată pe margine şi astfel proiectul politic european de şase decenii la care a muncit generaţia de după cel de-al Doilea Război Mondial să fie ciunt.

După zece ani, grecii au ajuns să se trezească în fiecare zi cu ameninţarea ieşirii pe uşa din dos din zona euro şi să se îndrepte sigur spre un faliment "controlat" al întregului brand de ţară.

În doi ani de zile Grecia a fost salvată de două ori de la un faliment necontrolat, în corpul ei injectându-se în total 240 de miliarde de euro, adică cât PIB-ul lor. Cele mai puternice ţări ale Europei trebuie să scoată bani din buzunar şi să ajute Grecia să îşi plătească datoriile astfel încât lumea financiară să nu se prăbuşească precum un domino.

Când au intrat în zona euro Grecia avea o datorie de 100% din PIB. În zece ani a mai adăugat 50% din PIB (în 2011 PIB-ul este estimat la 217,8 mld. euro, iar datoria publică la 347 mld. euro). Dar ce au făcut cu banii întrucât economia lor nu a avut o creştere spectaculoasă, ci practic s-a târâit. Într-un deceniu au adunat datorii de 170 de miliarde de euro, dar PIB-ul a crescut cu numai 70 de miliarde de euro.

Grecia a fost pasată la fiecare ciclu electoral între practic aceleaşi "familii" de politicieni. Atâta timp cât cel care ajungea la putere majora salariile şi pensiile din condei, adică din împrumuturi, lumea era fericită şi nimeni nu punea întrebări. Contractele publice erau adjudecate de "familii", iar banii plecau în conturile din străinătate. Cazul Olimpiadei din 2004 a fost cel mai elocvent. Grecia a plătit o factură de 9-10 miliarde de euro, când în realitate costurile erau de 4-5 miliarde de euro. Acum toată infrastructura sportivă stă nefolosită şi înghite anual sute de milioane de euro de la buget pentru întreţinere. Autostrăzile au costat dublu sau triplu, iar toate construcţiile publice erau cele mai râvnite contracte.

Grecii se bazează numai pe turism în susţinerea economică, având în vedere că exporturile sunt de numai 20 de miliarde de euro, iar deficitul comercial - exporturi minus importuri - se situează în jurul a 20 de miliarde de euro. O întreagă generaţie de politicieni a luat bani ca să aibă linişte în ţară, dar nu a construit nimic. Criza financiară mondială izbucnită la finalul lui 2008 a dezvelit situaţia Greciei. În momentul în care toată lumea a început să fugă cu banii de peste tot şi nimeni nu mai voia să împrumute ţările slabe, Grecia a rămas practic fără bani. În mai 2010 a venit primul pachet de salvare în valoare de 110 miliarde de euro. Liderii politici eleni nu au făcut nimic în schimbul acestui pachet, iar practic totul s-a blocat timp de un an şi jumătate. Scăderea economică a venit peste ei, iar grecii şi-au retras chiar ei banii din bănci şi mulţi i-au dus în străinătate. 60 de miliarde de euro au plecat din depozite din septembrie 2009, când erau 237 de miliarde de euro. În aceste condiţii, cu ce să mai finanţezi economia? Şi cu ce să mai plăteşti datoriile?

Practic Grecia a intrat într-un faliment controlat al întregului brand de ţară. Nimeni nu o mai împrumută şi stă la mila Europei. Fără bani nu îşi poate reforma economia astfel încât să genereze surplus din care să plătească treptat datoriile.

Liderii politici vor fi practic obligaţi să vândă sau să pună gaj toate activele în contul datoriilor. Poate să reziste Grecia în aceste condiţii sau inevitabil va ieşi singură sau va fi expulzată din zona euro?

Dacă iese şi revine la drahmă, atunci o întreagă ţară îşi va pierde puterea de cumpărare peste noapte prin devalorizare, iar un salariu minim de 750 de euro acum se va înjumătăţi. Chiar şi în aceste condiţii Grecia va trebui să îşi găsească alţi "sponsori" care să o finanţeze, dacă Europa îşi întoarce spatele cu totul. Chinezii şi ruşii sunt singurii pentru care Grecia prezintă interes. Pentru ruşi ar fi practic a reluare a istoriei, având în vedere că la Ialta în 1945 au făcut schimb de ţări cu americanii şi englezii. Au dat Grecia, au luat România.
Cu puţine excepţii (exporturile României sunt duble faţă de ale Greciei - 40 de miliarde de euro versus 20 de miliarde) România prin liderii ei politici mai face câte un pas pe drumul deschis de Grecia.

România are o datorie publică în jurul a 33% din PIB ( 129 de miliarde de euro estimat pentru 2011), dar dacă se adaugă şi cea privată, datoria este de 108% din PIB, adică aproximativ 140 de miliarde de euro!

Mulţi analişti spun că la datoria totala nu ar trebui socotita si cea privată, ceea ce este fals deoarece pentru firmele private ajunse in incapacitate de plată, - până la urma tot Statul plăteste, este exact ce se petrece acum in Grecia!

Cititi si:

Datoria reala a Romaniei: 140 miliarde euro!

În trei ani de criză România a adunat la datoria publică peste 25 de miliarde de euro fără ca acest lucru să se vadă cumva în economie prin reduceri de taxe şi impozite sau proiecte de investiţii care să genereze creştere.

Cele 25 de miliarde de euro au fost luate pentru acoperirea deficitelor de pensii, de asigurări sociale şi plata facturilor pentru autostrăzi şi drumuri care încă nu se văd, pentru bazine de înot care sunt închise pentru că nu mai sunt bani de întreţinere, pentru plantat de flori, pentru contracte publice mai mari cu o treime, pentru aparatură medicală pe care nu o foloseşte nimeni sau pentru sisteme informatice care nu funcţionează, dar au fost plătite. În sistemele informatice publice au fost investiţii în zece ani de peste 2 miliarde de euro, dar instituţiile nu comunică deloc între ele informatic.

În sistemul de sănătate a fost nevoie de un deceniu şi de peste 100 de milioane de euro ca să se facă o bază de date cu privire la consumul de medicamente şi nici până acum nu este funcţional în totalitate.

De trei ani economia se zbate între -1,5% în 2010, 2,5 creştere în 2011 şi speranţa unui plus de 1,5% în acest an. La aceste ritmuri economice soldul datoriei creşte cu 2 miliarde de euro pe an, asta în condiţiile în care nu se preiau datoriile firmelor de stat sau ale primăriilor. România are nevoie de o creştere economică de cel puţin 5% pe an în următorul deceniu pentru a nu deveni ea o victimă a pieţelor financiare prin creşterea gradului de îndatorare. Cum să obţii o creştere economică de 5%, în condiţiile în care o întreagă clasă politică, de la preşedinte la premier, miniştri şi funcţionari, şi-a bătut joc de cea mai ieftină sursă de finanţare - fondurile europene. Mandatul de trei ani al premierului Boc a fost catastrofal din această privinţă, iar cel mai bine se vede prin cei trei miniştri care au trecut pe la Ministerul Muncii şi nu au reuşit să supravegheze programul POSDRU si am pierdut o finantare de 3,5 md. euro...

Cum poţi să atragi 6 miliarde de euro în acest an din fonduri europene când puterea a acceptat, mai mult de faţadă, să creeze un post de ministru de afaceri europene care practic nu poate să facă nimic.

Odată cu izbucnirea crizei ritmul de creştere al salariilor s-a oprit brusc în toată economia şi chiar s-au operat scăderi, având în vederea căderea vânzărilor şi lipsa banilor odată cu închiderea robinetului de finanţare de către bănci. Cu salarii care se învârt între 200 şi 400 de euro nu se poate crea o piaţă internă care să stimuleze consumul şi să nu depindem atât de mult de exporturi pentru a avea un plus economic.

De douăzeci de ani, aceiaşi lideri conduc România, iar alternarea la putere s-a produs numai la televizor. În spate afacerile firmelor de partid merg înainte, iar singura problemă este pentru ce sumă se scoală cineva "din pat" ca să rezolve un contract. Şi exact ca la greci probabil că banii sunt în afară.

La o creştere economică ce se învârte între +1/-1% niciun investitor străin nu va mai călca în România, iar exemplul cel mai bun sunt aceşti trei ani, când de la investiţii străine de 16 miliarde de euro am căzut la 1,9 miliarde de euro şi nici după trei ani guvernul, fie că a fost Boc sau acum Ungureanu, nu are o strategie de a readuce investitorii străini în economia românească.

Nu totul stă numai în garanţiile pe care le oferă statul, mai trebuie să oferi şi o economie şi o administraţie mai puţin coruptă şi birocratică. Reforma statului, sloganul din ultimii doi ani de zile, nu are rezultate practice în economie. Degeaba vrea guvernatorul BNR Mugur Isărescu să "scape" de FMI când nu are ce să pună în loc. Ce să prezinţi şi cu ce să te duci în faţa pieţelor? Cu un deficit bugetar care este ţinut sub control numai prin amânarea plăţii facturilor? Cu fonduri europene care îţi explodează în faţă şi riscă să fie oprite? Cu un sistem bancar care este practic controlat de zece bănci, dintre care două sunt greceşti? Cu menţinerea la limită a finanţărilor către România, doar ca să mai aibă puţin oxigen operaţiunile locale? Cu o piaţă internă unde oamenilor le este frică să consume pentru că nu ştiu ce se întâmplă mâine şi nici nu au încredere în liderii lor? Cu contracte ale firmelor de stat din care pleacă 100-200 de milioane de euro mai departe? Cu un sistem medical devalizat de toată lumea? Cu o administraţie plătită la limita subzistenţei, dar unde toată lumea se bate să intre având în vedere că "şpăgile" care ies depăşesc orice imaginaţie (vezi cazul pri­marului Clujului Sorin Apostu)? Cu jumătate din Parlament care încasează 1.000 de euro pe lună net de deputat sau senator şi care lucrează şi legiferează fluierând de la balcon sau fiind în grevă parlamentară? Cu oameni de partid care sunt treziţi noaptea din somn şi puşi miniştri? Cu o clasă de lideri români de business care nu vor să audă de politică şi care nu sunt uniţi? Cu vânzări de active şi apoi închideri de unităţi? Cu TVA de 24% pe care mai bine nu îl plăteşti şi preferi să lucrezi la negru? Cu taxe pe forţa de muncă de jumătate din salariu de care fug toţi? Cu "impresari" care ameninţă în sala de judecată? Sau cu finanţatori care fac agenda publică? Cu cine să înlocuim profesoratul FMI?

Nici când am fost inundaţi de miliarde de euro nu am pus ceva în loc.

Dacă liderii politici, cei cărora populaţia le-a încredinţat cu bună credinţă administrarea ţării, nu schimbă cursul pe care a intrat România sau dacă România nu îşi schimbă liderii, atunci Grecia de acum este imaginea României din viitor. Dacă....

M R Ungureanu, legături dubioase cu serviciile secrete ungureşti (II)

Un alt nume strâns legat de cel al lui Călin Popescu-Tăriceanu este Rudas Erno, fost şef al agenturii maghiare în România. Cunoscut drept spion, diplomat, dar şi om de afaceri de succes în România, Rudas Erno are legături si în Voivodina, unde se află o semnificativă minoritate maghiară, ca şi în Croaţia si în Transcarpatia, în spaţiul ucrainian. Rudas Erno a intrat în atenţia Securităţii încã din 1982, când folosea valiza diplomatică pentru a introduce în România materiale antiromâneşti pentru o revistă coordonată de Laszlo Tokes si Szocs Geza. În 1988 a fost retras de la post, pentru a nu fi expulzat. În 1989 a fost retrimis în România ca să coordoneze implicarea Ungariei în „revoluţie", prilej perfect pentru scopurile sale revizioniste.

A coordonat difuzarea de manifeste în Bucureşti, o maşină a Ambasadei Ungariei fiind reţinută de către organele de Miliţie în timp ce împrăştia pe raza Capitalei materiale cu conţinut antiromânesc. După 1990, pentru meritele sale deosebite, este repus în funcţia de ambasador al Ungariei la Bucureşti, continuându-şi activitatea de spionaj. Chiar dacă în 1993 a fost retras din funcţie ca urmare a înţelegerii dintre miniştrii de Externe român, Teodor Meleşcanu, şi cel maghiar, Gyula Horn, Rudas Erno a continuat să-şi exercite calitatea de spion, de data aceasta sub acoperire comercială. În noua postură de om de afaceri, în baza informaţiilor obţinute, Rudas Erno s-a îndreptat spre Călin Popescu-Tăriceanu, un candidat cu mari şanse la fotoliul de premier. Este posibil ca Tăriceanu să fi intrat în atenţia Serviciului de Spionaj ungar şi prin prisma faptului că tatăl său adoptiv, Dan Amedeo Lăzărescu, cunoscut mason, beneficiind de contacte la nivel internaţional, fusese angrenat de fostul DSS (Departamentul Securităţii Statului) în supravegherea activităţilor iredentiste maghiare. Ca în multe alte cazuri, a apărut suspiciunea că bătrânul ar fi putut fi „întors", adică transformat în agent dublu, iar fiul său adoptiv n-ar face decât să-i urmeze calea. De fapt, Lăzărescu scria în 1990 în ziarul „Liberalul" că „federalismul este unicul drum pe care România trebuie sa meargă", aceasta fiind, după cum se ştie, una dintre temele predilecte ale discursului public al UDMR. Cert este că, speculând pasiunea lui Tăriceanu pentru motociclete, în 2003 Rudas Erno i-a propus o asociere, şi astfel a luat naştere, în septembrie acelaşi an, firma H-D Clasic Motorcycles SRL. Potrivit Registrului Comerţului, obiectul de activitate este „comerţ cu motociclete, piese şi accesorii aferente; întretinerea şi repararea motocicletelor", iar acţionari ai societăţii sunt cetăţeanul ungar Rudas Erno (50% din capitalul social) şi Automotive Trading Services SRL - ATS (50%), firma care îi aparţine lui Călin Popescu-Tăriceanu, în proporţie de 90%, conform propriei Declaraţii de Avere. Rod al „apropierii" continue a premierului Tăriceanu de Budapesta, perioada 2005-2006 a fost marcata de o efervescenţă în „colaborarea" româno-ungară la nivel guvernamental – şedinţa comună a guvernelor român şi ungar la Bucureşti, în luna octombrie 2005, consultări regulate, realizarea unor „proiecte comune", între care deschiderea Consulatului maghiar de la Miercurea Ciuc, inaugurarea cursei aeriene directe între Târgu Mureş şi Budapesta, înfiinţarea Camerei de Comerţ româno-ungare –, susţinute şi promovate, evident, de premierul Tăriceanu şi omologul său Ferenc Gyurcsony. Folosindu-se de „bunăvoinţa" lui Tãriceanu, spionajul maghiar a reuşit să planteze în domenii-cheie ale guvernului său la agenţii aflate în subordinea acestuia personaje cu ajutorul cărora obţine informaţii de o importanţă excepţională privind siguranţa naţională a României şi dirijează, totodată, anumite decizii ale Executivului de la Bucureşti în favoarea ţării de origine.

Unul dintre acestea este Dezsi Iosif Zoltan, preşedintele Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat (ANRS), organism aflat în subordinea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative. În această instituţie se concentrează secrete de stat de o importanţă excepţională atât pe timp de pace, cât şi pe timp de război, despre rezervele de stat şi strategia cu privire la acestea, ca resursă internă de securitate, prin constituirea stocurilor de produse şi bunuri de strictă necesitate necesare intervenţiilor operative pentru protecţia populaţiei, a economiei şi siguranţei naţionale în situaţii excepţionale, determinate de calamităţi naturale, epidemii, epizootii, accidente industriale sau nucleare, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe sau acţiuni asimetrice nepremeditate. Prin numirea acestui evreu maghiar în fruntea ANRS s-a realizat cea mai „legală" formă de transmitere de informaţii clasificate către o putere străină. Un alt punct sensibil îl reprezintă Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor, a cărui misiune este asigurarea condiţiilor de trecere la societatea informaţională, care presupune implementarea coerentă şi generalizată de sisteme informatice integrate. Faptul că organizaţiile, oricare ar fi ele, depind de reţelele de comunicaţii electronice şi de sistemele si serviciile informatice face ca acestea să fie mult mai vulnerabile la ameninţările de securitate, astfel că sunt evidente importanţa şi sensibilitatea acestui domeniu în ecuaţia siguranţei naţionale. Cu toate acestea, prin algoritm politic, el a fost atribuit UDMR-ului, astfel că lui Zsolt Nagy i-au urmat la şefia ministerului Iuliu Winkler şi apoi Borbely Karoly, fost consilier parlamentar al lui Iuliu Winkler între 2000 si 2002 şi angajat al Societăţii Ungare de Interes Public pentru Promovarea Investiţiilor şi Comerţului în intervalul 2002-2005. Un alt domeniu strategic în care s-a infiltrat agentura maghiară este cel al pădurilor, domeniu folosit pentru acumularea de resurse financiare necesare alimentării unor activităţi specifice. Cu alte cuvinte, prin politica pe care o promovează în subramura economică respectivă, din informaţiile deţinute pînă în prezent se evidenţiază faptul că secretarul de Stat din Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Istvan Toke nu reprezintă interesele României, ci interesele unui grup economic condus de Verestoy Atilla, care acţionează la comanda Budapestei. Pentru a sprijini afacerile derulate de acest grup pe spaţiul maghiar cu lemnul exploatat din pădurile judeţelor Covasna şi Harghita este folosit Istvan Toke, care a repartizat prin HG nr.1262/2007, numai la nivelul unui singur judeţ din cele douã, 15% din volumul total de lemn pe picior aprobat spre recoltare în anul 2008, ceea ce înseamnă o suplimentare cu 30% a cantităţilor aprobate în anii precedenţi. În acest mod, după judeţul Suceava, care primeşte de drept cea mai mare cantitate de masă lemnoasă pe picior ce trebuie exploatată, calculată în funcţie de suprafaţa de teren împădurită, judeţul Harghita se situează pe locul doi la repartiţie, înaintea altor judeţe cu suprafeţe împădurite mult mai mari, cum este Caraş-Severin. În concluzie, Istvan Toke favorizează afacerile colegului său de formaţiune, care astfel va suplimenta exporturile de material lemnos pe spaţiul Ungaria, exportând, practic, venit naţional din România către Ungaria, în conformitate cu obligaţia unanim cunoscută a oricărui Serviciu Special al unei ţări de a contribui la alimentarea bugetului acesteia prin aşa-numitul aport valutar special. Se afirma, îndeobşte, că orice Minister de Externe reprezintă principala centrală de spionaj a unei ţări, fiind de la sine înţeles ce înseamnă implantarea unui cadru de informaţii al altui stat în propriul tău fief informativ. De aceea, analiştii Serviciilor Speciale române apreciază că un fapt de o gravitate excepţională, numirea cu bună-ştiinţă a unui cadru sau agent, dovedit sau suspectat, al unor Servicii de Informaţii străine în Ministerul Afacerilor Externe al ţării tale. Cu toate acestea, ascuns sub umbrela unui nume românesc, Anton Niculescu, fost purtător de cuvânt al UDMR, desfăşoară o intensă activitate informativă din poziţia de secretar de Stat în ministerul menţionat. Născut la Târgu Mureş, la 6 mai 1964, are o fişă profesională de invidiat, care-i relevă pregătirea sub auspiciile uneia dintre cele mai bune şcoli de spionaj din lume, CIA. Astfel, deşi a studiat şi a obţinut o licenţă în Chimie Industrială în 1991, el nu a profesat nici un moment în acest domeniu, îndreptându-se încă din 1990-1991 către zona mass-media, ca redactor la săptămânalul „Valosag" din Bucureşti şi corespondent al postului Europa Liberă, în 1992. De aici a intrat direct în sfera politicului, începând cu decembrie 1991, ocupând succesiv sau concomitent posturi de consilier politic (la Fundaţia „Friedrich Naumann", Bucureşti, 1991-1993, şi la cabinetul preşedintelui UDMR 1993-1997), expert parlamentar (aprilie 1995-mai 1997) şi guvernamental (mai-iunie 1997) pentru care a fost pregătit intens printr-o serie de cursuri şi programe speciale: Seminarul „Introducere în drepturile omului", Academia Internacional Liberdade Desenvolvimento – Lisbon Youth Meeting, Sintra, iulie/august 1992; Programul PHARE Democracy în Marea Britanie (partide politice, administraţie locală, Parlament), Belgia (NATO, Parlamentul European), Germania (Parlament), aprilie 1994; „Managementul conflictelor inter-etnice" la Centrul Berghof, Berlin, iulie/august 1994; „Administraţiile locale şi de stat" în SUA, iunie/iulie 1995, la Agenţia de Informaţii a SUA (USIA); „Administraţii publice locale", Belgia, Spania şi Danemarca, martie 1997, în cadrul European Union Visitors Programme; Eisenhower Fellowship, SUA, februarie-mai 1999. Pregătirea i-a fost desăvârşită în intervalul mai 1999-iunie 2001 în cadrul Ambasadei SUA la Bucureşti, unde a fost încadrat ca „specialist politic", după care a mai urmat un stagiu ca director de program pentru integrare europeană al Fundaţiei pentru o Societate Deschisă (iunie 2001-ianuarie 2002).

În paralel, începând din 1997, a fost plasat in funcţii în interiorul Executivului român, ca secretar general adjunct, aprilie 1997-mai 1998, apoi ca secretar de Stat la Departamentul pentru integrare europeană, mai 1998-februarie 1999. În intervalul 2000-2004, la intervenţia Serviciilor Speciale române, a fost ţinut în afara sferei Executivului, dar a revenit în forţă odată cu intrarea la guvernare a UDMR-ului alături de PNL, ca secretar de Stat pentru afaceri globale şi relaţii interinstituţionale în Ministerul de Externe, din iulie 2005. Dacă se mai adaugă şi faptul că actualul director al Serviciului de Informaţii Externe şi fost ministru al Afacerilor Externe, Mihai Razvan Ungureanu, a fost semnalat, la rândul lui, de contraspionajul românesc cu legături suspecte în mediul Serviciilor Speciale de la Budapesta, avem tabloul complet al penetrărilor care s-au produs la nivelul sistemului decizional românesc. Specialişti în munca de contraspionaj apreciază că asocierea în afaceri a unor politicieni cu putere de decizie cu cadre sau agenţi ai Serviciilor de Informaţii sub acoperire diplomatică sau comercială s-a dovedit a fi o cale fără întoarcere pentru cei dintâi.

M R Ungureanu, legături dubioase cu serviciile secrete ungureşti (I)

Datele şi informaţiile deţinute de Serviciile Secrete ale ţării noastre dovedesc penetrarea de catre Serviciile de Informaţii ale Ungariei a structurilor de decizie româneşti, la toate nivelurile. Acţiunile acestora sunt subsecvente planului de integrare treptată a Transilvaniei în Ungaria, prin acţiuni lente, dar ferme, în toate domeniile, dar în special cel economic, pe care îl consideră fundamental în realizarea ţintei vizate. Informaţiile obţinute de Serviciile Secrete româneşti în urmã cu câţiva ani, după vizita incognito efectuată în România de şeful Serviciilor Secrete maghiare de la acea dată, atestau faptul ca Ungaria, prin concernul MOL, spre exemplu, pregătea o politică agresivă, în vederea dobândirii unei poziţii dominante pe piaţa carburanţilor din România, prin înfiinţarea a peste 200 de staţii de distribuţie în principalele oraşe ale ţării şi pe traseele şi în zonele considerate strategice.

De altfel, informaţii şi date despre activitatea Serviciilor de Informaţii (de spionaj) maghiare îndreptate împotriva intereselor politice, economice şi militare româneşti s-au deţinut cu mult înainte de 1990 şi toate aveau ca punct de pornire Consulatul ungar din Cluj. Documentarea lor a necesitat o activitate intensă din partea organelor de contraspionaj româneşti, iar munca acestora s-a concretizat în cursul anului 1988, când Ceauşescu, pus în faţa unor probe indubitabile, a ordonat desfiinţarea oficinei de spionaj respective. Dupa 1990, acţiunile spionajului maghiar au fost reluate cu şi mai mare forţă şi, favorizate de inacţiunea Serviciilor Speciale româneşti, determinată de complicitatea factorului politic, au reuşit să penetreze structurile de decizie ale Statului Român, atât la nivel de Guvern, cât şi la nivel de Preşedinţie. Într-un singur caz, contraspionajul românesc şi-a mai spus cuvântul, în anul 1993, când fostul ministru de Externe în Guvernul Văcăroiu, Teodor Meleşcanu, i-a prezentat omologului său ungar, Gyula Horn, date despre activitatea de spionaj a unui cadru activ al serviciilor maghiare. De atunci, cu toate că acţiunile au luat amploare o dată cu cooptarea la guvernare a UDMR în Guvernul CDR, orice date, informaţii, acţiuni ale spionajului maghiar au fost trecute sub tăcere de către factorii politici, ceea ce a facilitat desfăşurarea de forţe ostile maghiare în toate domeniile de activitate şi de decizie ale Statului Român.

În timpul guvernarii CDR-iste, la nivelul unităţii româneşti de contraspionaj economic, începuseră să fie de notorietate acţiunile cadrelor de spionaj maghiare de la ambasadă, care acţionau pe faţă pentru culegerea de informaţii cu caracter economic care să-i ajute să obţină evidente avantaje materiale pentru ţara lor de origine, mai ales în domeniul privatizărilor. Cazul cel mai relevant a fost cel legat de vicepreşedintele FPS la acea dată, Victor Eros, evreu maghiar, care, fără nici o teamã, începuse să furnizeze date despre intenţiile de privatizare ale guvernanţilor români, atât telefonic, cât şi prin intermediul secretarei şi al şoferului său chiar direct, consilierului economic al Ambasadei Ungariei la Bucureşti. Erau folosiţi în acest timp ca „prieteni" în afaceri fraţii Andrei şi Sorin Dimitriu, stimulaţi cu diverse atenţii, inclusiv concedii şi petreceri în Ungaria, zona Lacului Balaton. Acelaşi tratament l-au aplicat şi succesorului acestuia la fotoliul de preşedinte al FPS, clujeanul Radu Sârbu, momit să intre în afaceri de Zoltan Arpad Paszkany. Acest Paszkany a devenit, într-un interval extrem de scurt, din dealer de maşini second hand, un prosper om de afaceri, care deţine reprezentanţele locale ale firmelor Opel si Chevrolet, precum si cel mai important imobil de birouri din Cluj, Sigma Center, este administratorul companiei Polus şi reprezentant în România al holdingului TriGranit Feijlesztesi RT din Budapesta. La Cluj, Paszkany este unul dintre cei mai tari jucători din domeniul imobiliar, ca urmare a asocierii dintre Consiliul Local si Polus. Afacerea POLUS a intrat în atenţia organelor speciale române încă din 1998, atunci când un teren proprietate publică a statului, de 34 hectare, aflat în imediata apropiere a Municipiului Cluj, a intrat în posesia firmei respective prin contribuţia directă a fostului prefect de Cluj, Alexandru Farcaş, şi a lui Radu Sârbu. Afacerea POLUS a început în timpul Regimului Constantinescu, care, de altfel, a primit vizita celebrului congresman american de origine maghiaro-evreiasca Tom Lantos, anume venit în vizită pentru a uşura investiţia lui Paszkany, Polus Center. După Cluj, Firma Polus vizează pătrunderea în Bucureşti si în câteva dintre oraşele mari ale României, intenţionând implementarea a 7 mari investitii, de peste 2,5 miliarde de euro. Corporaţia pe care o reprezintă Arpad Paszkany este TriGranit, cu baza în Canada – un centru al iredentismului maghiar, care este şi o sursă de finanţare a Serviciului de Informaţii ungar AVO – şi subsidiare în Marea Britanie, Ungaria si România şi ale cărei investiţii vizează Ungaria şi ţările din jur, cu minorităţi maghiare semnificative. TriGranit are, printre acţionari, Fondul de Investiţii Immoeast, un puternic investitor pe piaţa imobiliară românească, precum şi pe Nathaniel Rothschild, copreşedinte al Fondului de Investiţii Atticus Capital, descendent al cunoscutei familii de bancheri evrei din Marea Britanie. De altfel, Paszkany şi-a creat imperiul financiar prin infuzii dubioase de capital din Ungaria şi SUA, provenite de la lobby-ul maghiar, antiromânesc prin definiţie. Este foarte interesant cum acest Paszkany, cercetat în mai multe dosare penale, între care şi unul pentru instigare la şantaj şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, el fiind un cunoscut cadru activ al spionajului maghiar în România, este lăsat liber, să-şi desfăşoare în linişte afacerile, să-şi organizeze şi să-şi dirijeze reţeaua pe teritoriul ţării, fără măcar sa fie cât de puţin deranjat. Nimeni nu se întreabă cum de este posibil ca acesta să finanţeze, nestingherit, cu banii spionajului maghiar de la Budapesta, echipa de fotbal CFR Cluj. Potrivit apropiaţilor, el are la dispoziţie sute de milioane de euro, din care, în urmatorii ani, în CFR Cluj se vor investi aproximativ 100 milioane de euro. Fugit şi revenit în ţara atunci când i s-a promis că nu va păţi nimic, acest spion are ca sarcina să câştige Campionatul în România tocmai pentru a influenţa mai puternic zona de nord a ţării, acolo unde, în lipsa altor echipe competitive, echipa clujeană este percepută ca una fanion. Preluarea de către Zoltan Arpad Paszkany a celui mai vechi club de fotbal din România, CFR Cluj, nu a fost însa întâmplătoare. Întemeiată în anul 1907, în Cluj, echipa era perceputa ca fiind a maghiarilor, în timp ce Universitatea Cluj, întemeiata în anul 1919, era considerată a românilor. Această delimitare provine din anul 1940, cand nord-vestul Transilvaniei a fost cedat Ungariei horthyste prin Diktatul de la Viena, iar Universitatea din Cluj s-a refugiat la Sibiu şi, o dată cu ea, şi echipa de fotbal a studenţilor. CFR Cluj a rămas în oraş şi chiar s-a înscris în campionatul de fotbal al Ungariei în perioada 1940-1944, act considerat de români o trădare făţişă. Prin echipa de fotbal „ungurească" din Ardeal, Paszkany vizează un control simbolic al zonei, deoarece el controlează şi un „grup regionalist" – „Eureka", acesta acţionând sub comanda Budapestei şi având ca obiectiv regionalizarea României. Membrii acestui grup au relaţii inclusiv în Poliţie şi în Serviciile Secrete. Liviu Man, unul dintre oamenii de încredere ai omului de afaceri maghiar, este apropiat de Vladimir Tismăneanu, ca şi de alţi membri de vârf ai GDS-ului, promotori ai tezelor Budapestei, pe filiera Soros. Grupul „Eureka" este, oficial, o organizaţie „non profit", care se ocupă însă şi de afaceri (prin societăţile Group Eureka SRL si Eureka Media SRL) şi al cărei lider politic, la vedere, este fostul ministru al Comunicaţiilor, Zsolt Nagy. Liderul informal al grupului „Eureka" este tot Paszkany, iar organizaţia sa, conectată puternic la mediul de afaceri maghiar din Transilvania, susţine financiar UDMR-ul. Prin acelaşi Zsolt Nagy, echipa de fotbal CFR Cluj a beneficiat de un contract de publicitate cu Poşta Română, companie căreia Paszkany i-a mai vândut, fără licitaţie, 8 autoturisme, prin firma Ecomax General Investments SRL. Numitul Paszkany este şi principalul sponsor, cu sume uriaşe, al campaniei electorale din iunie 2004 a lui Emil Boc pentru câştigarea Primăriei Clujului, ca şi al Alianţei DA în judeţul Cluj. Tot el este personajul pe care şeful statului, Traian Băsescu, l-a dat ca exemplu de civism în şedinţa de bilanţ a Ministerului Public din 6 martie 2007, afirmând că a primit un memoriu de la „un om de afaceri clujean", în care se face referire la fapte grave de corupţie ale unor oameni politici şi de afaceri. Pe Paszkany îl regăsim şi alături de premierul Tăriceanu şi de Dinu Patriciu, asociaţi, printre alţii, în selecta lojă a Clubului Vinului SRL, înfiinţat în 11 noiembrie 2004 de avocaţii Ernest Popovici, Florian Niţu şi Sorin Alazăroaie, de la Casa „Popovici&Asociaţii". La nici o lună de la constituire, în Club au intrat 31 de noi asociaţi, printre care Tăriceanu şi Patriciu.

Serviciile secrete americane se implică in răsturnarea... cui? Despre dezvăluirile "Anonymous"

Exista o implicare a unor forte straine in schimbarea Guvernului Boc? Tot mai multe siteuri publica azi articole pe aceasta tema. Am ales sa preluam urmatorul material de pe Surse.org si sa-l supunem atentiei dvs:

Gruparea Anonymus a explicat motivele pentru care nu s- ţinut de cuvânt în legătură cu divulgarea informaţiilor despre România. Aceştia susţin că au decis să mai amâne divulgarea de informaţiilor, dar promit că vor reveni "dacă situaţia degenerează".

Iată mesajul transmis de Anonymus:

"Dupa multe dezbateri, am decis sa mai tinem putin de aceasta arhiva, pentru cazul in care situatia degenereaza, nu vrem sa fim transformati in tradatori ai statului, chiar daca noi stim deja cine sunt adevaratii tradatori.

Totul va fi arhivat si stocat in locuri sigure. Dar nu va ingrijorati, daca se intampla ceva, vom da drumul 'accidental' cel putin listei cu mai mult de 2.500 de agenti care nu sunt activi acum, pastrand Asul cu cei peste 700 (ofiteri, locotenenti, maiori si colonei - n.red)", se arata intr-unul dintre cele mai recente mesaje ale hackerilor, postate pe site-ul Pastebin, cu intrarea numarul 101.

AnonOpsRomania a postat luni un anunţ pe internet prin care anunţa că după miezul nopţii va posta informaţii secrete despre premierul Mihai Răzvan Ungureanu.

Totusi pe net a inceput sa circule un mesaj semnat de "Leone Storlato" ( despre care s-a mai amintit aici) care ar contine mesajul real ce trebuia sa fie difuzat. Exista mai multe siteuri care l-au publicat, va prezentam un exemplu. De asemenea va prezentam un link catre primul mesaj de pe internet lansat de persoana in cauza CILCK AICI

Cititi aici mesajul original trimis de "Leone Storlato":

"For Romanian President Traian Basescu, Bok Government was extremely useful in total obedience. The determining factor in replacing government were American Administration repeated pressure.There were several conversations between President Obama and President Basescu, some of them reported in the Romanian press. Rose Gottemoeller, U.S. Assistant Secretary of State had such a conversation on the day of February 4, 2012, requesting strongly the dismissal or resignation of the Bok Government, who became the view of the disturbing factor in economic and social stability in the region need U.S.Administration.

In conversation the evening of February 4, Gottemoeller insisted on the name of M R Ungureanu, just as in the discussion on the February 1, - reports the source. Mihai Ungureanu is a very agreeable person, in American opinion makers because he has strong conncections with U.S. intelligence. Ungureanu's ties with some very powerful non governmental organisation led U.S. administration decision, - reports the source."

Din cate am putut sa aflam, acest al doilea mesaj ar fi aparut intai in editia online a cotidianului Washington Post

Traducerea:

"Pentru Presedintele român, Traian Basescu, guvernul Bok a fost extrem de util prin ascultarea sa totala.Factorul determinant în înlocuirea guvernului au fost presiunile repetate ale americanilor. Au fost mai multe convorbiri intre presedintele Obama si presedintele Basescu, unele dintre ele au aparut si în presa româneasca. Rose Gottemoeller, SUA, Asistentul Secretarului de Stat a avut o astfel de conversatie in ziua de 4 februarie 2012, solicitând puternic demiterea sau demisia guvernului Bok, care a devenit, din punctul lor de vedere un factor perturbator în stabilitatea economica si sociala din regiune, de care au nevoie SUA. Conversatia din seara zilei de 4 februarie: Gottemoeller a insistat pentru numirea lui MR Ungureanu, la fel ca în discutia pe 1 februarie, - a raportat sursa. Mihai Ungureanu este o persoana foarte agreabila, pentru formatorii de opinie americani, deoarece el are conexiuni puternice cu serviciile SUA. Legaturile lui Ungureanu, cu anumite organizatii neguvernamentale foarte puternice, au condus la aceasta decizie a administratiei SUA - scrie sursa."

Ce ne pregătesc Jeffrey Franks şi Traian Băsescu pentru 2012

Surse: Duminică seara, în jurul orelor 21,30, după întîlnirea oficială dintre Traian Băsescu şi delegaţia FMI, presedintele s-a văzut, în secret, cu şeful delegaţiei FMI, Jeffrey Franks. Dacă după întîlnirea oficială, ce a avut loc începînd cu orele 17, în faţa camerelor de luat vederi cei doi au dat mesaje de prudenţă, la întîlnirea privată, cei doi au "negociat" ... ca la uşa cortului.

Concret, Franks are misiunea din partea şefilor Fondului să impună manageri privaţi americani şi israelieni la majoritatea companiilor unde Statul Român încă mai deţine controlul acţiunilor. Astfel, Franks doreşte ca în 2011 2012, în două sau mai multe etape, să fie impuşi manageri străini la următoarele companii: Poşta Română, Tarom, CFR Marfa, Electrificare CFR, Societatea Naţională a Lignitului Oltenia, Electrica Furnizare, Hidroelectrica, Romarm, Oltchim, CFR Călători, Transgaz, Transelectrica, Romgaz.

În plus, Jeffrey Franks i-a mai cerut lui Traian Băsescu să pregătească terenul pentru a instala management privat şi la Nuclearoelectrica, o companie care, din punct de vedere economic, este probabil cel mai valoros activ rămas în proprietatea Statului Român.

În schimbul acestei manevre, care constituie un prim pas în scoaterea respectivelor companii din patrimoniul statului nostru, FMI va fi de acord cu proiectul de Buget pe 2012, în nişte condiţii care să favorizeze actuala Putere.
Variantele sînt ca FMI să accepte ori un deficit bugetar sporit, majorat la 5% (în loc de 3%), asta în condiţiile în care majorarea deficitului va fi acceptată şi de Uniunea Europeană - sau, pur şi simplu, în 2012 FMI să acorde României un nou împrumut, în valoare de 17 miliarde de euro ( vom reveni cu date despre acest nou imprumut), bani care vor acoperi nevoile electorale ale Puterii actuale.

Reamintim că pînă acum România a împrumutat de la FMI şi Banca Mondială 20 de miliarde de euro, din care 13 miliarde de euro au venit de la FMI.

De asemenea, reamintim că datoria TOTALA a României este cifrata la suma astronomică de aproximativ 150 miliarde euro.

Sursa ; Sursa; Sursa

Cititi si: Datoria REALA a Romaniei: 140 miliarde Euro!

WikiLeaks.ro documente

Un Recensamânt ilegal, conform Legii 677 / 2011

Am preluat materialul urmator de pe siteul Surse.org si vrem doar sa facem cateva precizari inainte:

Rugam cititorii sa studieze cu maxima atentie textul Legii nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date si apoi sa citeasca articolul in cauza. Astfel, cititorii vor fi in masura sa inteleaga caracterul profund ilegal al Recensamantului din 2001, - in sectiunea cu privire la colectarea si prelucrarea datelor cu caracter personal. Pentru cei care nu doresc sau nu au timp sa parcurga legea, - va spunem ca obtinerea si prelucrarea acestor date se face numai de catre structuri constituite pentru siguranta si ordinea publica, pentru siguranta nationala si similare. In sensul Legii 677/2001 ANUMITE date nu pot fi cerute si prelucrate sub nici o forma, decat cu acordul EXPLICIT al celui in cauza. Daca acordul nu a fost clar si explicit, datele colecate pana atunci vor fi distruse si nu stocate in orice forma.

Nu vrem sa ne hazardam in speculatii, insa atragem atentia asupra faptului ca in ultimii ani s-au inmultit in mod alarmant cazurile in care datele personale ale unor cetateni au fost folosite in scopul incheierii unor contracte si tranzactii fara stirea presoanelor in cauza, sau a unor operatiuni ilegale.

De asemenea va supunem atentiei urmatoarea situatie:

In anul 1990 populatia Romaniei era de 23 milioane, iar pe listele de alegatori erau inscrise aproximativ 17 milioane persoane cu drept de vot, restul fiind in special minori sub 18 ani.

Stim, - din datele ambigue furnizate de institutele de statistica, faptul ca de 21 de ani incoace, populatia este in scadere permanenta, datorita sporului natural negativ, precum si datorita unei emigrari masive dar imposibil de cunoscut cu precizie. Anumite date dezvaluie faptul ca peste 2 milioane de cetateni romani sunt plecati din Romania. Ceea ce ne duce la o cifra a populatiei actuale de maxim 21 milioane. Daca scadem si numarul cu care populatia s-a diminuat datorita natalitatii tot mai mici si a unei mortalitati in crestere, - ajungem la concluzia ca pe teritoriul Romaniei, astazi nu sunt mai mult de 19 milioane de cetateni. Si cu toate acestea, pe listele electorale de la ultimele alegeri figurau nu mai putin de 18 milioane alegatori.... Adica... populatia scade, insa numarul de alegatori creste semnificativ. Oare asa sa fie? Stim de la Ministerul Invatamantului ca exista aproximativ 2 milioane de elevi minori. Un numar extrem de mare, dar imposibil de precizat cu exactitate o constituie minorii care au abandonat scoala. Cu toate acestea, prof. Romica Trandafir a avansat o cifra de aproximativ 3 milioane de minori traitori azi la noi in tara. La o populatie de 19 milioane? Din care 18 milioane majori cu drept de vot? Vedeti cum "incertitudinea" se cifreaza la 1 milion de cetateni..... ce ne spun toate acestea? Conspirationistii vor spune ca un milion de voturi sunt deja "asigurate" in acest fel pentru Puterea actuala, - daca coroboram datele si luam in calcul si acest controversat recensamant.

Noi va lasam pe dvs sa judecati si va invitam sa cititi materialul de care va vorbeam:

Recensamântul ilegal trebuie oprit! In ce scop se cer date cu caracter personal?

Stiati ca NUMAI operatorii de date cu caracter personal, - care au atestare in acest sens, - au voie in mod legal sa ceara si sa proceseze datele personale ale cetatenilor? Conform legii, uumai politia, serviciile de evidenta populatiei din cadrul primariilor precum si serviciile de informatii au acest drept. Cum se face insa, ca niste cetateni desemnati ca recenzori, cetateni care nu au in nici un caz certificare pentru prelucrarea datelor cu caracter personal, - fac acest lucru? Ati vazut legitimatiile acestor recenzori? Nu au nici fotografii, nici elemente de siguranta. Oricine are o imprimanta color isi poate fabrica o astfel de legitimatie si poate aplica o stampila scanata...

Cum se face ca INS prelucreaza astfel de date?

INS nu a cerut voie să strângă o bună parte dintre datele din formular.

Iată și răspunsul la întrebarea “de ce este închisă Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal exact în perioada recensământului, cu o zi decalaj”. Asta pare să fi fost singura soluție de “compromis” pentru ca instituția să nu oprească recensământul cu totul, la sesizările cetățenilor.
Conform Legii 677/2001, fiecare operator care lucrează cu date personale trebuie să își notifice activitatea ANSPDCP printr-un formular în care bifează fiecare tip de informație colectată.
Notificarea INS a fost depusă în 12 ianuarie 2007, la scurt timp după înființarea ANSPDCP, și are numărul de înregistrare 15.
Poate fi găsită pe site-ul instituției sau, în caz că și site-ul își întrerupe operațiunile cu publicul, aici!
Ei bine, doar o parte dintre activități sunt bifate. Dintre cele prezente și pe formularul de recensamânt, iată ce are voie INS să ceară:
numele și prenumele, inclusiv ale membrilor de familie
- sexul
- data și locul nașterii
- cetățenia
- date din actele de stare civilă
- adresa
- profesia
- formarea profesională, diplome, studii
- originea etnică*
- s-au gândit chiar și la CNP*
Iată, însă, ce nu nu are voie INS să ceară:
- semnătura
- locul de muncă
- situația familială
- date privind bunurile deținute
- convingerile religioase*
- date privind starea de sănătate*
(*date considerate “cu caracter special”)
INS nu a bifat nici o categorie de destinatari și nici garanțiile care însoțesc dezvăluirea datelor către terți. De asemenea, INS nu a specificat că va distruge datele sau că le va transfera.
Legea mai cere și ca fiecare dintre persoanele împuternicite de INS pentru a colecta date să fie înregistrată la ANSPDCP. În caz contrar, nu au voie să întrebe nimic.
Se pare că Emil Boc a irosit prea repede superlativele când a spus despre bâlbâiala cu CNP că ar fi “forma supremă a incompetenţei”.

Sursa

Mai cititi si:Anti Recensamant 2011. De la ABUZ la REFUZ!!! Informatii vitale!

sursa

WikiLeaks.ro documente

Din nou despre afacerile familiei Băsescu

Publicam in continuare documente care demonstreaza ca familia Basescu aplica in Constanta reteta pe care Puiu Popoviciu a folosit-o in Baneasa... Despre ce e vorba?

În decembrie 2006, firma familiei Basescu, Global Business & Investments a incheiat un contract de asociere in participatiune cu o institutie de stat, Statiunea de Cercetare – Dezvoltare pentru Pomicultura (SCDP) Constanta. Global Business & Investments este detinuta si administrata de copiii si apropiatii lui Mircea Basescu, fratele presedintelui Traian Basescu. Mircea Basescu este implicat direct in activitatea acestei societati. În asocierea dintre SCDP Constanta si Global Business & Investments, statiunea de cercetare participa cu un teren de 30 ha, terenul Fermei nr. 10 Agigea, iar firma familiei Basescu participa cu promisiunea ca va finanta activitatea asociatiei. Terenul este situat intre Agigea si Eforie Nord pe Drumul European 87 Constanta-Mangalia. Potrivit Contractului de asociere, SCDP, asociatul principal, are dreptul la 30% din profit, iar asociatul secundar Global Business & Investments beneficeaza de 70% din profit. Contractul are ca obiect exploatarea agricola a terenului, desi principalul obiect de activitate al Global Business & Investments este „dezvoltare (promovare) imobiliara”.

Potrivit Registrului Comertului, actionarul majoritar al SC Global Business & Investments SA este Dragos Basescu, fiul lui Mircea Basescu si nepotul presedintelui Traian Basescu. Dragos Basescu detine 85% din actiuni si este si cenzor al societatii. Restul de 15% dintre actiuni sint detinute de Adriana Opreanu, care este administratorul societatii. Adriana Opreanu este director la firma SC Plusfood Constanta SRL, firma de procesare de carne de pui condusa de Mircea Basescu. Raluca Basescu, fiica lui Mircea Basescu, este si ea cenzor al Global Business & Investments. Obiectul principal de activitate al firmei familie Basescu este dezvoltarea imobiliara.

Statiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultura este o institutie de stat care functioneaza in subordinea Academiei de ?tiinte Agricole si Silvice „Gheorghe Ionescu Sisesti” (ASAS) si in directa coordonare a Institutului de Cercetare-Dezvoltare Maracineni Arges.

GIP publica Contractul de asociere in participatiune nr. 9277 din 22.12.2006 incheiat intre Statiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultura Constanta, in calitate de asociat principal si SC Global Business & Investments SRL, in calitate de asociat secund. Potrivit art. 4 al acestui contract „contributia asociatului principal [SCDP Constanta] consta din dreptul de folosinta de catre asociatie a terenurilor agricole (…) in suprafata de 30 ha situate la Ferma nr. 10 Agigea”. În plus, SCDP Constanta se obliga se realizeze si toate lucrarile care fac obiectul contractului. Potrivit aceluiasi articol, „contributia asociatului secund consta in finantare directa a asociatiei in participatiune cu minim 75.000 euro”, din finantarea unor obiective de investitii, din desfasurarea unor activitati de marketing si din dezvoltarea relatiilor stiintifice cu diferite institutii.

Contractul este incheiat pe o perioada de 15 ani cu posibilitatea de prelungire. Obiectul contractului este reprezentat de cercetarea stiintifica si productia in agricultura, dar, potrivit alineatului 6.6 al art. 6 din contract, obiectul de activitate poate fi completat oricind intr-o sedinta extraordinara a Consiliului de Administratie.

Potrivit articolului 7, SCDP Constanta, desi este asociatul principal si aduce in afacere un teren de 30 ha, beneficiaza de doar 30% din profit, in timp ce asociatul secund, Global Business & Investments, beneficiaza de 70% din profit.

În momentul asocierii, Global Business & Investments avea 2 angajati.

Mircea Basescu, fratele presedintelui Traian Basescu, controleaza direct afacerea Ferma Agigea. GIP publica procesul verbal nr. 8/18.12.2008 incheiat in sedinta Consiliului de Administratie al SCDP Constanta. Acest document demonstreaza ca Mircea Basescu este cel care negociaza direct cu reprezentantii SCDP pina si „realizarea unui gard” si „decolmatarea unor puturi” pe terenul Fermei Agigea. Mircea Basescu este de altfel si cel care plateste personal aceste lucrari.

În cazul fermei Agigea, familia Basescu a urmat pina acum reteta Popoviciu-Baneasa. În ambele cazuri avem de a face cu:

- un contract de asociere intre o institutie de stat care se ocupa cu cercetarea agricola si o societate privata care se ocupa cu dezvoltari imobiliare;
- o asociere in care institutia de stat participa cu un teren urias, iar firma privata cu promisiuni de investitii;
- un teren agricol, dar excelent situat si cu un potential imobiliar foarte ridicat;
- un teren aflat pe unul dintre cele mai circulate drumuri din tara.

Exista totusi si o deosebire intre cele doua afaceri. În timp ce Puiu Popoviciu a lasat Universitatii de Stiinte Agricole 49,88% din profit, Mircea Basescu nu lasa Statiunii de Cercetare din Constanta decit 30% din profit.

GIP solicita autoritatilor statului anchetarea transferului celor 30 de ha de teren ale Fermei Agigea. O ancheta serioasa declansata in acest moment ar putea impiedica finalizarea acestui tun imobiliar prin:

- introducerea in contractul de asociere dintre SCDP Constanta si Global Business & Investments a principalului obiect de activitate a firmei familiei Basescu, respectiv „dezvoltarea (promovarea) imobiliara”;
- trecerea terenului din extravilan in intravilan;
- obtinerea autorizatiilor de constructie.

Daca autoritatile vor astepta 8 ani, ca in cazul Popovicu-Baneasa, pentru a declansa o ancheta in cazul preluarii de catre familia Basescu a terenului Fermei Agigea, Traian Basescu ne va putea spune si in acest caz ca nu e nici o crima sa investesti citeva miliarde in Constanta si ca „problema, daca exista, este in zona legalitatii transferului terenului, dar de aici pina la a blama o investitie de asemenea dimensiuni consider ca este o eroare”.

sursa

WikiLeaks.ro documente

Corupţie la toate nivelurile Statului

Caracatiţa mafiei pedeliste s-a intins peste toate structurile Statului. Ultmele evenimente de la Cluj si Brasov nu sunt decat varful icebergului, - asa cum am semnalat de nenumarate ori in materialele publicate. De asemenea, este vizibil ca asistam la un plan bine pus la punct de catre Cotroceni, un plan pentru a "spala" imaginea partidului si totodata de indepartare a unor figuri publice din administratia locala care devenisera incomozi, nemairaspunzand promt la comenzile de la Centru. Planul are ca scop, - in perspectiva alegerilor, - aducerea la "linie" a tuturor structurilor de partid si de stat.

Cititi si materialele:

Mascarada luptei anticoruptie, propaganda a Regimului Basescu

Dovada ca "lupta anti-coruptie" este doar o manevra propagandistica

De asemenea accesati materialele grupate sub eticheta: Mafia Pedelista

Primarul municipiului Braşov, George Scripcaru, şi prefectul Braşovului, Ion Gonţea, sunt cercetaţi de Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) pentru corupţie, fapte identificate în cadrul anchetei privindu-l pe fostul şef al Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor, Ionel Spătaru.
În acelaşi dosar este cercetat şi şeful DSV Braşov, Dorin Enache.
Şeful OPC Braşov, Ionel Spătaru, a fost arestat luna trecută pentru luare de mită.

Scripcaru a mai fost audiat de procurorii DNA, ca şi martor, în acelaşi dosar.
Fostul şef al Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor (CJPC) Braşov, Ionel Spãtaru, este în arest preventiv pentru mită, din 13 septembrie.

Spătaru a cerut în perioada iulie-octombrie a acestui an, suma de 300.000 de lei de la administratorul unei societăţi comerciale, pentru a emite o autorizaţie de funcţionare.
Şeful CJPC Braşov a primit 60.000 de euro din aceşti bani, în două tranşe.

Imediat după arest, Ionel Spãtaru a fost înlocuit în funcţie de Dorin Iob, juristul instituţiei, care va asigura interimatul pânã la organizarea unui concurs pentru ocuparea postului de comisar-şef.

În ziua de 9 noiembrie 2011, o ştire bombă a pornit din inima Ardealului, din multimilenarul oras Cluj: primarul Sorin Apostu (PDL), omul primului-ministru Emil Boc, a fost reţinut pentru 24 de ore de către procurorii DNA, fiind acuzat de luare de mită în formă continuată. De dimineaţă, procurorii Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi cei ai Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) au descins la locuinţa primarului Sorin Apostu şi la biroul de avocatură al soţiei acestuia, Monica-Undina Apostu, de unde au ridicat mai mulţi saci cu documente, 17 telefoane mobile personalizate şi mai multe carduri, inclusiv pentru motorină. Descinderile au continuat la sediul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, de unde au fost ridicate mai multe contracte şi numeroase teancuri cu documente.
Apoi, primarul Sorin Apostu şi soţia sa au fost duşi de procurori la sediul DNA pentru audieri în legătură cu actele de corupţie şi contractele de consultanţă juridică vizînd licitaţiile pentru întreţinerea spaţiilor verzi, pentru colectarea gunoiului menajer, pentru instalarea camerelor video de supraveghere din municipiu, pentru contractul de asigurare a parcului public de la Regia de Transport Urban Călători (RATUC) şi pentru contractul de întreţinere a drumurilor publice. În acest an, contractele semnate de Primărie au o valoare de 133 milioane de euro. Presa a scris că, în cazul soţilor Apostu, este vorba, deocamdată, despre o şpagă de circa 100.000 euro. În seara zilei de 9 noiembrie a.c., Monica Apostu a ieşit din sediul DNA, iar primarul Sorin Apostu a fost reţinut pentru 24 de ore, urmînd să fie prezentat în faţa judecătorilor cu propunerea de arestare pentru 29 de zile. Sorin Apostu, în vîrstă de 43 de ani, este membru PD din anul 1999 şi profesor la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, la Catedra de control al calităţii produselor. La alegerile locale din anul 2004, Sorin Apostu a fost ales consilier local pe lista PD. Tot atunci, Emil Boc a fost ales primar al Municipiului Cluj şi a garantat pentru Sorin Apostu. După puţin timp, Sorin Apostu a demisionat din funcţia de consilier local pentru a prelua funcţia de director al Direcţiei Tehnice din cadrul Primăriei Municipiului . De pe atunci a prins gustul licitaţiilor, iar în folclorul clujean avea porecla care apare acum în mass-media românească şi străină, aceea de fifty-fifty”. Sorin Apostu nu a dezminţit niciodată porecla respectivă, care era cunoscută primarului Emil Boc şi liderilor locali ai PD. La alegerile locale din anul 2008, Sorin Apostu a fost ales consilier local şi apoi, la propunerea şi cu susţinerea primarului Emil Boc, în funcţia de viceprimar al orasului. După ce Emil Boc a fost numit premier al României, la sfîrşitul anului 2009, Sorin Apostu a fost ales de Consiliul Local în funcţia de primar interimar al Municipiului Cluj. Apoi, la alegerile anticipate din 15 februarie 2009, cu susţinerea PDL şi în special a premierului Emil Boc, a fost ales din primul tur ca primar. Pe linie de partid, Apostu a fost vicepreşedinte al filialei Cluj a PDL, iar din 2 aprilie a.c. a fost ales ca preşedinte al acesteia. De asemenea, a fost vicepreşedintele organizaţiei judeţene a PDL Cluj. Sorin Apostu a fost susţinut în ascensiunea sa politică şi la Primăria Municipiului Cluj de către preşedintele Traian Băsescu, premierul Emil Boc şi de alţi lideri naţionali şi locali ai PDL.

În seara zilei de 10 noiembrie a.c., primarul Sorin Apostu a fost prezentat în faţa instanţei Curţii de Apel Cluj cu propunerea de arestare preventivă pentru 29 de zile sub acuzaţia de luare de mită. La televizor nu i s-au văzut cătuşele şi nici primarul nu le-a ridicat deasupra capului, pentru că s-a făcut o excepţie pentru el. În noaptea de 10 spre 11 noiembrie a.c., Curtea de Apel Cluj a hotărît arestarea primarului Sorin Apostu, pentru 29 de zile, pentru motivele legale care se regăsesc la literele b, c şi f ale articolului 148 din Codul de Procedură Penală, respectiv:
- b) există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influenţarea unei părţi, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă;
- c) există date că inculpatul pregăteşte săvîrşirea unei noi infracţiuni;
- f) inculpatul a săvîrşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mari de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică”.
Avocaţii primarului Sorin Apostu au declarat recurs. După motivarea sentinţei Curţii de Apel Cluj urmează ca recursul să fie judecat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Acest caz de corupţie ar fi trebuit să reţină atenţia opiniei publice şi, mai ales, a clujenilor în fiecare zi şi să fie dezbătut pe larg în mass-media. În realitate, cei de la Putere şi cei din Opoziţie au căutat să eclipseze cazul primarului Apostu şi au oferit românilor numeroase alte subiecte, unele inventate, pentru a abate atenţia populaţiei de la un nou caz de corupţie, marca PDL. Primarul Sorin Apostu şi vicepreşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Radu Bica, amîndoi şi vicepreşedinţi ai organizaţiei judeţene PDL Cluj, au dat o grea lovitură acestui partid şi premierului Emil Boc. Se ştie că primarul Sorin Apostu este mîna dreaptă a premierului şi preşedintelui PDL, Emil Boc. Pentru alegerile locale din anul 2012, Sorin Apostu urma să candideze pentru un nou mandat la Primăria Municipiului Cluj. Sondajele de opinie şi de manipulare susţineau că pentru Apostu va fura PDL circa 60% din voturi. Zilele trecute, lovitura pe care a dat-o primarul Sorin Apostu PDL-ului şi premierului Boc a fost nimicitoare! Premierul Emil Boc, care vorbea la orice oră din zi sau din noapte şi avea opinii în toate domeniile, acum tace. În mod firesc, pentru locuitorii Municipiului Cluj, unde a fost primar, în perioada iunie 2004-decembrie 2009, Emil Boc, cel care a garantat pentru Sorin Apostu, trebuia să ceară iertare pentru cea mai mare ruşine pe care le-a făcut-o. În campania electorală pentru alegerea primarului , premierul Emil Boc a apărut pe afişele electorale împreună cu primarul Sorin Apostu, cu sloganul: Am pornit împreună, continuăm împreună!” Să vedem dacă-l respectă. Primarul Sorin Apostu este arestat preventiv, iar premierul Emil Boc ... aşteaptă concluziile procurorilor. Între timp, UDMR face presiuni pentru a obţine de la PDL şi premierul Boc funcţia de primar interimar pentru Lászlo Attila, unul dintre viceprimari. La Primăria Municipiului , primarii Emil Boc şi Sorin Apostu au pus pe toate uşile birourilor următorul afiş: Aici nu se ia mită!”. Probabil în altă parte. Numai pe uşa de la cabinetul primarului nu s-a pus un astfel de afiş. Mai mult, primarul Sorin Apostu a dispus ca uşile de la cabinetul său să beneficieze de un sistem special de închidere, cu cartelă magnetică. De ce? Obiceiul casei era ca, în acel birou, primarul să negocieze cu cei care urmau să participe la licitaţii sau să ceară să le fie achitate cu prioritate facturile. Procurorii ar trebui să facă legătura dintre cîştigătorii licitaţiilor la Primărie şi donaţiile din campaniile electorale ale PDL. Liderii locali ai PDL Cluj au dispărut ca potîrnichile. După ce au aflat de arestarea primarului Sorin Apostu, au dat doar un comunicat din partea Biroului de Presă al PDL, prin care anunţă că Apostu a fost suspendat din calitatea de membru al PDL Cluj. Duminică seara, în 13 noiembrie a.c., după întîlnirea premierului Emil Boc cu parlamentarii PDL, la Vila Lac 1 din Bucureşti, s-a anunţat că au fost excluşi din PDL Sorin Apostu şi Radu Bica. Prin această hotărîre a PDL, Radu Bica a pierdut funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Cluj şi pe cea de consilier judeţean, iar pentru Sorin Apostu a fost lăsată şansa să revină în funcţia de primar, după punerea în libertate. Cîtă sfidare şi lipsă de respect faţă de locuitorii Clujului!
În seara zilei de 14 noiembrie a.c., la postul public de Televiziune, preşedintele Băsescu a recunoscut că, la fel ca şi premierul Boc, avea informaţii de cel puţin 6 luni în legătură cu faptele de corupţie în care este implicat primarul Sorin Apostu. De asemenea, preşedintele Băsescu i-a înştiinţat pe telespectatori că vor urma încă multe reţineri pentru fapte de corupţie săvîrşite de alţi primari ai PDL şi din Opoziţie. Acest mesaj cifrat al preşedintelui Băsescu a fost înţeles de către cei vizaţi ca un semnal de avertizare, de prudenţă şi de distrugere a probelor, astfel încît să urmeze doar noi episoade ale tele-reţinerilor şi ale tele-arestărilor preventive cu ocazia Sărbătorilor de Iarnă.
Partidele politice parlamentare şi UDMR au tăcut mîlc pe tema corupţiei, iar acum aflăm de la televizor despre corupţii lor, pe care îi reţine DNA. În realitate, sînt foarte mulţi şi ei au contribuit la generalizarea corupţiei în România. Pentru combaterea corupţiei şi reţinerea corupţilor, preşedintele Băsescu, premierul Boc şi liderii partidelor politice parlamentare şi neparlamentare ar trebui să le ceară cetăţenilor să se adreseze Parchetelor şi DNA pentru a semnala toate cazurile de corupţie în care au fost implicaţi. Atîta timp cît nu a început urmărirea penală, conform procedurilor legale, cei care au participat la aceste acte de corupţie pe care le denunţă la Parchete sau la DNA nu vor avea consecinţe penale. În cazul în care preşedintele Băsescu, premierul Boc, ministrul Justiţiei şi liderii partidelor politice din Opoziţie şi de la Putere nu fac apeluri publice la cetăţeni pentru a denunţa la DNA şi Parchete actele de corupţie din România înseamnă că sînt de acord cu aceasta şi o patronează în continuare. În seara zilei de 15 noiembrie a.c., premierul Emil Boc a făcut o vizită fulger la Cluj şi, la întîlnirea avută la Prefectura judeţului Cluj cu aleşii locali ai PDL, a declarat, inclusiv pentru presă, că este nevinovat protejatul său, primarul Sorin Apostu. Premierul Emil Boc a declarat că administraţia PDL este sub control”. A uitat să continue: control la Parchet şi DNA! Preşedintele PDL, Emil Boc, l-a lăudat pe primarul Sorin Apostu, arestat pentru luare de mită, uitînd să precizeze că acesta lasă o grea moştenire clujenilor, respectiv împrumuturi de peste 100 milioane euro, care trebuie rambursate de următoarea administraţie. Premierul Boc a declarat că are încredere în Apostu, sperînd, poate, că acesta nu va spune procurorilor tot ce ştie la procurori. Acelaşi Emil Boc a uitat să sublinieze pentru aleşii PDL şi pentru mass-media că, la Cluj, a apărut un precedent inedit, respectiv: din arest, primarul Sorin Apostu a cerut (în gînd) şefului său Emil Boc să fie exclus din PDL pentru că nu merită să fie o piatră de moară pentru acest partid. Spre deosebire de Craiova şi Rîmnicu-Vâlcea, unde atunci cînd au fost reţinuţi şi apoi arestaţi primarii PDL pentru acte de corupţie, o parte din angajaţii Primăriei şi alţi susţinători ai acelor edili au ieşit în stradă şi au protestat, la Cluj nici un angajat din Primărie şi nici un membru PDL nu a sărit în apărarea primarului Apostu! Această lecţie de demnitate a clujenilor nu l-a impresionat pe premierul Emil Boc, care speră ca prin stratagema de a nu-l demite pe primarul Sorin Apostu să poată, peste puţin timp, să-l reinstaleze la Primărie. În mod surprinzător, premierul Emil Boc nu a fost impresionat de condiţiile de detenţie de care beneficiază unul dintre protejaţii săi, condiţii pe care primarul Sorin Apostu nu a fost preocupat să le aducă la standardele europene, deşi ştia ce îl aşteaptă.
Faptele primarului PDL al Municipiului Cluj-Napoca obligă la un moment al adevărului şi la începerea unei bătălii la scară naţională împotriva corupţiei şi a corupţilor.

România este condusă in mod voit către dezastru, iată dovada!

România este condusă in mod voit către dezastru, iată dovada!

Guvernul României face jocurile Ocultei Mondiale punând in aplicare Planul Illuminati pentru distrugerea acestui neam... Daca articolul Romania si Noua Ordine Mondiala nu v-a convins, cititi cele ce urmează:

Scăderea salariilor angajaţilor la stat cu 25% a adus la buget o economie de aproximativ 1,7 miliarde de euro. Dacă s-ar fi aplicat şi tăierea pensiilor cu 15%, aceasta ar fi urcat la 2,7 miliarde de euro. Dar toate aceste probleme şi-ar găsi rezolvarea dacă România ar putea, printr-o minune, să-şi recupereze datoriile economice istorice, pe care alte state le au faţă de ţara noastră: 21 de miliarde de euro!

Spre jumătatea lui 2010, Radu Golban, economist român stabilit în Elveţia, a descoperit un lucru pe cât de incredibil, pe atât de acoperit de “rugina” istoriei: în urma unui acord încheiat în 1935 şi continuat printr-un tratat datând din martie 1939, Germania ar avea de restituit României o datorie care, la ora actuală, s-ar cifra la aproape 19 miliarde de euro.

Pe scurt, Golban a găsit dovezi care atestă faptul că, în conformitate cu clauzele Acordului pentru “reglementarea plăţilor între Imperiul German şi Regatul României” din 1935 şi ale Tratatului economic germano-român din martie 1939, Germania nu şi-a onorat obligaţiile din acele înţelegeri, acumulând o datorie către România cifrată la 1,126 de miliarde de mărci imperiale, adică aproximativ 3,717 miliarde de euro, la nivelul anului 1944. Adunând dobânda aferentă celor 66 de ani trecuţi de atunci, cei doi economişti au avansat suma de 18,88 de miliarde de euro pe care Germania le-ar avea de plătit României, la ora actuală.

Problema a fost ridicată şi în Parlamentul german, în 16 august 2010, de către parlamentara Ulla Jepke. Răspunsul Ministerului de Finanţe al Germaniei a venit neaşteptat de prompt, în aceeaşi zi cu a interpelării din Bundestag.

Nemţii nici nu vor să audă de datorie

Adolf Hitler (1889 - 1945), liderul Germaniei naziste, apare din nou în prim-plan, cu ocazia diferendului financiar dintre București și BerlinOficialii germani susţin că prin prevederile Tratatului de Pace de la Paris, din 1947, ce a urmat încheierii celui de-al Doilea Război Mondial, România a renunţat la orice pretenţie materială faţă de Germania. Atâta doar că explicaţia autorităţilor germane conţine o mică, dar esenţială eroare: tratatul invocat se referă la renunţarea la orice pretenţii, exceptând cele rezultate din contracte şi alte obligaţii dinainte de 1 septembrie 1939, data izbucnirii marelui conflict, deci nu se aplică şi în cazul tratatului din martie 1939, invocat de economistul român.

Din păcate, tocmai autorităţile române, care ar trebui să fie primele interesate în a face lumină în acest caz, au rămas inerte, chiar şi după aproape patru luni de la dezvăluirile făcute de Radu Golban.

O comisie fantomă se ocupă de asemenea cazuri

Conform Legii nr. 29 din 1994, completată prin Hotărârea de Guvern nr.732 din 21 octombrie 1994, organismul care ar trebui să se ocupe de recuperarea tuturor acestor datorii e Comisia Interdepartamentală pentru Avizarea Modalităţilor de Încasare a Creanţelor României. Din aceasta fac parte reprezentanţi din patru ministere: Finanţe, Comerţ, Afaceri Externe şi Interne. Lor li se adaugă cei ai Băncii Naţionale. Din păcate, până la ora actuală, deşi comisia ar trebui să elaboreze semestrial rapoarte de activitate, ele lipsesc cu desăvârşire. Conform articolului 5 al HG 732, comisia “analizează ofertele şi stabileşte agenţii economici participanţi la derularea operaţiunilor de recuperare a creanţelor României”.

Conform articolului 2 al aceluiaşi act normativ, “creanţele pot fi recuperate în devize convertibile, prin livrări de mărfuri, prestări de servicii, cesionare de creanţe, precum şi prin investiţii în ţara debitoare”.

Alte 15 state rău-platnice

România ar mai avea de recuperat, în afara datoriei Germaniei, creanţe externe în valoare de aproximativ 2,5 miliarde de dolari, adică 1,8 miliarde de euro. Datoriile provin în urma operaţiunilor de export şi cooperare economică derulate înainte de 1989.

Alte 15 state, majoritatea din Africa şi din Asia, se regăsesc pe lista datornicilor faţă de România. Derulate în cadrul oferit la vremea respectivă de sistemul de cooperare comunist ori de interesele statului român “patronat” de Nicolae Ceauşescu, operaţiunile economice au fost stopate de prăbuşirea regimului ceauşist. Dar datoriile acelor state faţă de ţara noastră au rămas. Astfel, conform unui raport al Ministerului de Finanţe din decembrie 2006, pe lista datornicilor se regăsesc 15 state. Pentru o parte dintre acestea au fost negociaţi deja termenii de restituire a datoriei, cum e cazul Irakului, care ar trebui să plătească aproape un miliard de dolari (702 milioane de euro), până la 31 martie 2028, conform acordului semnat între cele două ţări la 18 august 2005.

Mongolia şi Cuba, datoare în ruble

O altă categorie de datornici o reprezintă Mongolia şi Cuba, care trebuie să ne înapoieze în total aproape 1,1 miliarde de ruble transferabile. Cum rubla transferabilă - ce se folosea în cadrul schimburilor economice între ţările comuniste - era egală cu un dolar, putem socoti aceeaşi sumă şi în dolari.

Prin urmare, totalul acestor datorii se ridică la aproximativ 2,5 miliarde de dolari, adică 1,8 miliarde de euro, la cursul de azi.

Cu banii aceştia, am scăpa de FMI

Din calculele realizate de analiştii economici, România va fi nevoită să se împrumute circa 13 miliarde de euro până la sfârşitul anului, pentru a acoperi creditele mai vechi. Doar de la începutul anului şi până la finalul lunii august, statul s-a împrumutat de la bănci şi de la diverse organisme financiare internaţionale, printre care şi FMI, circa 8 miliarde de euro. Astfel încât cele 21 de miliarde de euro pe care avem să le luăm de la diverse ţări ar acoperi atât datoriile de anul acesta, cât şi necesarul de bani până la sfârşitul lui 2010.

Cioroianu afirmă că recuperarea împrumuturilor durează mult

Deşi a declarat că nu cunoaşte detaliile concrete ale activităţii de recuperare a creanţelor României, fostul ministru de externe Adrian Cioroianu afirmă că această acţiune este destul de anevoioasă. “O problemă ar fi termenele destul de lungi pentru negocieri. Acestea nu se rezolvă de la o zi la alta sau de la o lună la alta. Din câte ştiu, există firme specializate care intermediază şi cumpără aceste creanţe. De obicei, se recuperează cam o treime din valoarea lor”, a susţinut Cioroianu.

Nicolae Bud «Există comisii specializate în negocierea rambursărilor»

Deputatul Nicolae Bud spune că datoriile pe care anumite state le au faţă de România nu pot fi recuperate decât în condiţiile respectării dreptului internaţional în domeniu. “Practica spune că se constituie comisii de analiză din partea ambelor state, care au drept scop rezolvarea problemelor existente. Ştiu că România are de primit mulţi bani, chiar dinainte de 1990, de la state cărora le-a vândut arme sau alimente. Unele ţări pot nega existenţa datoriilor către România, şi atunci se va ajunge în instanţele internaţionale care hotărăsc cine are dreptate”, a precizat Bud, care este membru în Comisia de Buget-Finanţe a Camerei Deputaţilor.

Articol preluat de pe Surse.org

WikiLeaks.ro documente